Botezul şi lansarea pe piaţă a primei telecomenzi
Botezul şi lansarea pe piaţă a primei telecomenzi a fost năşită de cei de la Zenith Radio Corporation, filială deținută şi astăzi de LG.
Electronics din USA, iar popularitatea nu a întârziat să apară, deşi drăguţa noastră a trăit întreaga sa viaţă legată de stăpân printr-un cablu masiv, de care nu a reuşit să scape niciodată.
Abia suratele ei din industria electronică, telecomanda Flash-matic şi telecomanda Zenith s-au lepădat de cablul cu pricina, prin folosirea noilor tehnici wireless.
Aţi înţeles desigur că Lazy Bones este prima telecomandă TV, iar stăpânul ei era, evident, bătrânul televizor alb-negru. Despre telecomanda Lazy Bones se spune că ştia să facă trei lucruri extraordinare: pornea televizorul, oprea televizorul şi îi schimba canalele.
Întreaga telecomandare se făcea prin cablu, de la distanţa îngăduită de acesta, iar posesorii de televizoare cu telecomandă erau obligaţi să ţină cont de firul întins prin casă, să sară peste acesta şi să se mai şi împiedice câteodată.
Flash-Matic, prima dintre telecomenzile wireless, apare puțin mai târziu, în anul 1955 şi este concepută de Eugene Polley. Ea opera prin intermediul unui fascicol direcţional de lumină care acţiona patru celule foto plasate în câte un colț al ecranului televizorului, fiecare destinate unui set de operaţiuni: cele de jos pentru pornirea şi oprirea televizorului, iar cele de sus pentru schimbarea canalelor televizorului.
Flash-Matic, telecomanda minune, solicitată în număr atât de mare încât producătorii nu făceau faţă, avea totuşi un inconvenient major. Oridecâteori televizorul era într-o zonă luminoasă, naturală sau artificială, celulele foto interacţionau cu aceasta, iar telecomanda devenea inutilizabilă.
Tehnica utilizata pentru primele telecomenzi
Folosirea sunetelor pentru telecomenzi sugerată de unii specialişti din domeniu, se izbeşte la acea vreme de posibilitatea ca un sunet casnic asemănător să apară şi să acţioneze la întâmplare televizorul. Un mic xilofon de exemplu putea porni televizorul exact ca o telecomandă.
Din aceste motive se preia ideea inginerului Robert Adler de a se folosi pentru telecomenzile TV, ultrasunetele. Zenith Space Command este telecomandă care foloseşte cu succes ultrasunetele începând cu anul 1956.
Această telecomandă, Zenith Space Command, este telecomanda fără fire, fără unde radio, fără baterii, fără flash-uri, dar şi fără tranzistori, iar micile cutiuţe de telecomandare porneau şi opreau acum la dorinţă şi sunetul.
Telecomenzile Zenith Space Command mai erau cunoscute sub numele de „clickere”, datorită zgomotului specific pe care îl produceau. Din momentul apariţiei acestor telecomenzi telespectatorul este ţintuit pe „canapeaua de cartofi”, iar telecomanda TV se face responsabilă pentru sedentarizarea masivă a populaţiei contribuind şi la creşterea ei în greutate.
Următoarea etapă, telecomanda cu emisie în infraroșu
Anii 80 vor reprezenta următoarea etapă în evoluţia prietenei noastre de butonare, telecomanda, când se va face trecerea de la ultrasunete la infraroşu (IR). Pentru aceasta se foloseşte o diodă care generează semnalele sau impulsuri luminoase în infraroșu, care ordonate în coduri binare corespund comenzilor specifice, închis/deschis, mărire a volumului, schimbarea canalelor, etc.
Lungimea de undă folosită de obicei pentru aceste impulsuri este de 980 nanometri, urmărindu-se ca telecomanda să interacţioneze cât mai puţin cu mediul natural, care să-i perturbe comenzile. Apreciindu-i caracteristicile se constată că aceste impulsuri luminoase se transmit doar în linie dreaptă şi au avantajul de nu penetra pereții încăperilor.
Se introduc pe piață telecomenzile universale
În 30 mai 1985 Philips se va prezenta în faţa publicului cu prima telecomandă universală, care se dezvoltă ulterior în cele de tip home theater sau home cinema, programate să preia controlul pentru diferitele tipuri de dispozitive electronice de consum: tastaturi, telecomenzi, touchscreens, telefoane și tablete inteligente, camere video pentru intrare, aer condiţionat, blocare şi deblocare intrare, diverse închideri/deschideri automate, etc.
Telecomanda universală poate fi Low-end, concepută pentru a controla doar un anumit număr de dispozitive determinate de către producătorul lor, în timp ce telecomenzile de tip high-end permit utilizatorului telecomenzii să programeze noi coduri de control, extinzându-se prin urmare programările iniţiale.
Tehnologia avansează: Telecomenzi cu Bluetooth
Tehnologie fără fir Bluetooth, care foloseşte o parte din banda RF (radio), are capacitatea de a trece prin obstacole (pereţi de exemplu), are o mare mobilitate, flexibilitate şi scalabilitate, dar fluxul său de comunicaţie are dezavantajul de a putea fi interceptat chiar şi fără intenţie.
Criptarea şi autentificarea reţelelor poate rezolva problemele de securitate pentru acest tip de tehnologie care pătrunde şi ea în povestea telecomenzii TV.
Telecomenzile utilizează tehnologia Freespace
Loop pointer este telecomanda introdusă pe piaţă de Laboratoarele Hillcrest în anul 2006. Aceasta utilizează tehnologia Freespace, care conectează telecomanda prin intermediul undelor radio atât la computer cât şi la televizor, ceea ce are ca rezultat o interpretare-comanda a mişcărilor corpului, astfel încât telecomanda îşi iese din rolul clasic de tele-comandare, lăsând omului, să-i spunem, “bagheta dirijorală.”
După cum vedeţi, un şi lung de produse electronice cu o evoluţie de 66 ani, până în 2016, reprezintă viaţa şi povestea Telecomenzilor TV.
